O experiență trăită la începutul vieții noastre dar care nu a putut fi integrată, a fost arhivată în corpul nostru și va fi re-accesată când avem resurse necesare pentru a o experimenta.
În acel moment o să accesăm, mai mult sau mai puțin conștient, o memorie arhivată la nivel de suflet, o memorie similară din altă viață. Partea comuna a acestor doua memorii este o lecție pe care am ales să continuăm să o experimentăm și în această viață.
Memoriile conțin informații a căror emoțiile sunt încărcate de intensitatea trăirilor experimentate în timpul situației -dinamicii experimentate
Memoriile accesate, a căror lecția este comună, se leagă și astfel continuam să trăim în viața de acum prin replicarea interacțiunilor.
Creăm noi interacțiuni, noi cadre și posibilități de a face altfel și de a înțelege de ce repetăm situațiile.
Capacitatea noastră de a înțelege rațional ceea ce trăim este susținută de trăirea din timpul experienței căci trăirea este un izvor de informații și emoții codate, neînțelese.
Pentru a înțelege trăirea, inconștient, creăm replici cu persoane necunoscute dar în dinamici cu trăiri similare (din punct de vedere informațional și emoțional) însă în cadru diferit.
Un cadru diferit ne oferă o nouă perspectivă asupra situației și sensuri noi care generează înțelesurile noi în procesul nostru de învățare și integrare a lecției.
Fiecare retrăire, repetiție de scenariu, va crește intensitatea emoțională a trăirii și va deveni tot mai încărcată cu informații – percepții distorsionate.
Informațiile necesită a fi sortate pentru a avea claritate în gândire căci gândirea stă la baza alegerilor și ne influențează simțirea.
Felul în care interpretăm rezultatul experienței ne influențează gândirea care influențează reacțiile și manifestarea adică comportamentul.
O resursă importantă în acest proces continuu de învățare, a lecției din spatele experienței și memoriei accesate, e dorința de a vedea altfel, de a gândi altfel, de a știi mai mult și de a acționa în acord cu gândirea și cunoașterea de acum.
