Dacă mă dez-identific de nevoile celor din jur ajung la întrebarea “Care sunt nevoile mele ?“.
Nevoile mele de acum exprimă nevoile copilului din mine.
Nevoile de bază, primare, le împlinim cu ușurintă mentală încă din copilăria noastră.
Pentru noi, unul din scopul vieții de adult este să ne păstrăm calmul mental și liniștea sufletească pentru a ne putea bucura de ceea ce avem, de viață.
Când vorbim de nevoile emoționale vorbim despre nesiguranțele și dorințele ce stau la baza deciziilor noastre, decizii care influentează alegerile și liniștea noastră.
Bucuria vieții este aprecierea a tot ceea ce avem în lumea exterioară care ne reflectă aprecierea de sine, ceea ce suntem, cu înțelesul sau neînțelesul de sine.
Dacă atenția mea este să împlinesc nevoile celor din jur, mai repede sau mai târziu, devin dependent de lumea exterioară, de a servii și de conexiunea cu ei.
Deseori se întâmplă să reacționăm inconștient, dintr-un automatism mult experimentat și dificil de conștientizat.
Dacă atenția mea este pe conexiunea mea cu mine, lumea exterioară devine o reflexie amplificată a lumii mele interioare și a poziționărilor mele față de lumea exterioară.
Când sunt cu atenția pe nevoile celor din jur continui să însetez lumea mea interioară iar când atinge l un prag critic am să simt durere, și fără să vreau, am să cer din exterior ceea ce nu mi-am dat eu mie.
De cerut pot sa cer însă nu știu dacă am să primesc pe nevoia mea, pe întelesul copilului din mine ajuns în suferință.
Dacă, în fiecare zi, dedic timp pentru copilul din mine, să îl aud și să ii zâmbesc, atunci într-o zi va ieși și mă va învăța despre mine și cum să împlinesc nevoile mele fără să depind de cei din jur.
Conexiunea mea cu copilul din mine este cea care mă definește ca om, îmi spune cine sunt eu pentru mine și ce vreau sa fiu pentru cei din jur.
